Tuia este un conifer foarte popular datorită faptului că-și menține frunzișul atrăgător pe durata întregului an. Există mai multe varietăți de tuia occidentalis, dintre care cele mai cunoscute în România sunt: tuia Brabant și tuia Smaragd. Informațiile din acest articol te vor ajuta să le îngrijești și să-ți faci propriul gard viu.

Tuia este un conifer ce poate ajunge vârste impresionante de 800 ani, însuși numele lui însemnând arborele vieții.

Se poate folosi în grădină ca plantă solitară sau ca gard viu. Ca plantă solitară poate deveni destul de mare, însă dacă-l plantăm pentru a crea un gard viu veșnic verde îl putem menține în dimensiuni rezonabile prin tăieri repetate.

Cumpărarea răsadurilor de tuia

De cele mai multe ori atunci când te decizi să cumperi tuia e pentru că vrei să faci un gard viu, des, compact, care să te protejeze de privirile indiscrete. Poți să cumperi de la magazinele de grădinărit sau pepiniere, tuia la ghiveci, la balot sau cu rădăcina goală.

Ce ar trebui să știi despre aceste opțiuni?

Tuia la ghiveci poate fi plantată oricând pe parcursul anului, atâta timp cât pământul nu e înghețat. Ea a fost crescută în ghiveci, din faza de răsad, până la dimensiunea la care o cumperi. O plantă la ghiveci e puțin mai înaltă și nu foarte deasă față de una la balot de pământ, pentru simplul fapt că nu a avut suficient loc în ghiveci să se dezvolte. Ea are un sistem de rădăcini complet și nu va suferi prea mult la transplantare. E varianta cea mai bună pe care o poți cumpăra și care asigură prindere certă.

A doua variantă e să cumperi o plantă la balot de pământ, adică care a fost crescută direct pe teren. Asta înseamnă că e mai mare și mai deasă decât o plantă crescută în ghiveci. Atunci când vine vorba de transport către cumpărători, cultivatorii o vor scoate cu o mașină specială din pământ, fapt ce presupune ca o parte din rădăcini să-i fie tăiate, ca să nu ocupe prea mult spațiu și să nu cântărească prea mult la transport.

A treia variantă de achiziționare e aceea a plantelor cu rădăcinile goale. Asta înseamnă că tuia a fost crescută în câmp liber, însă pentru un cost redus la transport și comercializare, se înlătură pământul de pe rădăcini atunci când e scoasă. Într-un spațiu redus se pot așeza multe plante unele peste altele, iar tu plătești puțin. Această variantă e cea mai nerecomandată în cazul coniferelor, fiindcă șansele de prindere sunt reduse. Dacă cumperi plante cu rădăcina nudă, asigură-te că imediat ce le primești le plantezi în pământ, chiar și într-un loc temporar. Ai grijă ca rădăcinile să aibă întotdeauna umiditate.

Oricare din aceste variante alegi, tuia e o plantă accesibilă ca preț. Atunci când o cumperi, uită-te cu atenție să nu aibă frunze galbene sau vârfuri arse, maronii. Asta arată că acele plante au fost lipsite de apă, iar dacă le cumperi și le plantezi, trebuie să știi că începi cu un dezavantaj din start. Ai grijă ca planta să fie verde, eventual cu creșteri noi de culoare verde deschis. Până la plantare sau la tranport, nu o expune vântului, fiindcă va pierde apa din frunze.

Tuia Smaragd și Brabant au o creștere lentă-moderată, prin urmare dacă vrei un gard viu mai rapid, poți cumpăra exemplare mai mari.

Plantare

Dacă vrei să plantezi tuia sub forma unui gard viu, prima dată va trebui să sapi șanțul. Șanțul trebuie să fie cu 15 cm mai lat, și mai adânc cu 15 – 20 cm decât ghiveciul sau balotul de pământ al plantei. Același lucru trebuie respectat și dacă plantezi tuia solitară în gropi individuale. Pământul pe care-l scoți din șanț sau groapă nu-l arunca, lasă-l lângă groapă. La plantare îl vei amesteca cu pământ nou, mai exact compost, care are nutrienți și care poate reține bine apa.  E important să le asiguri plantelor o bună drenare a apei. Dacă pământul în care plantezi e compact, lutos, trebuie să adaugi suficientă materie organică pentru a îmbunătăți drenajul apei. Și dacă ai solul nisipos trebuie să adaugi compost pentru a capta apa mai bine. Tuia nu trebuie să băltească în apă. Dacă sapi groapa suficient de mare și adaugi materie organică, eviți acest lucru.

E recomandat ca plantarea să se facă primăvara devreme sau toamna, pentru cele mai mari șanse de prindere. Vara când e cald, e greu să le asiguri plantelor constant umiditatea necesară, apa se evaporă repede, iar șocul transplantării e mult prea mare.

Pentru un gard viu dens, tuia se plantează la o distanță de 60-70-90cm, în funcție și de înălțimea la care vrem să ajungă. Cu cât gardul va fi mai înalt, cu atât distanța între plante trebuie să fie mai mare.

Ai grijă la buruieni. Plivește-le frecvent pentru ca să nu concureze cu tuia, și să fure nutrienții din sol.

Amplasare

Poți să pui tuia aproape oriunde, dar ai vedere faptul că dacă-l plantezi la umbră, nu va fi așa dens și nu va crește așa mare, precum o plantă amplasată la soare. Atunci când plantezi un gard viu, o parte a lui va primi mai mult soare decât cealaltă. Acest fapt e inevitabil. Partea spre soare va fi mai deasă, cealaltă puțin mai rară.  Dacă vrei ca gardul să fie frumos, compact, ai grijă să nu fie nimic în fața lui care să-l umbrească (ex. alți copaci).

Tuia nu reacționează bine la sare. Nu-l amplasa în locurile unde știi că ajunge sare de la deszăpezitul de peste iarnă. De îndată ce sarea va ajunge la rădăcini, va provoca daune.

Îngrijire

Irigare

Cel mai important lucru după plantare, e să te asiguri că tuia are suficientă apă. Nu trebuie să sufere de lipsa apei timp de 2 ani de la plantare, până își dezvoltă suficient de mult sistemul radicular. E bine să fie pus un furtun cu picurare încă de la plantare. Iarna când temperaaturile scad, nu mai e nevoie de apă, însă când cresc peste 5 grade, plantele trebuie udate din nou. Dacă nu uzi suficient gardul, vei observa o îngălbenire a frunzelor și vor apărea vârfuri arse ale frunzelor.  Dar nu trebuie udat nici excesiv, pentru că riscul ca rădăcinile să putrezească e mare, mai ales dacă solul e lutos. După cum precizam mai sus, acest fapt se poate evita prin săparea suficient de lată și de adâncă a șanțului de plantare și, prin îmbunătățirea calității solului cu materie organică. Când băltește apa la rădăcină, o parte din tuia va deveni brusc maronie, fiindcă planta are dificultăți să preia apa prin rădăcini și să o transporte spre frunze.

Aspect

Iarna, tuia își schimbă puțin culoarea frunzelor în bronz-maroniu, dar primăvara capătă din nou o nuanță de verde crud.

Tuia e un conifer cu conuri mici. În funcție de vreme vor apărea uneori mai multe conuri sau chiar deloc. Dacă e o vară foarte călduroasă, vor apărea multe conuri. Conurile vechi devin maronii, influențând aspectul general al plantei. Conurile se deschid, eliberează semințele, dar rămân puțin mai mult timp atașate de plantă, mai exact 1-2 sezoane.

Fertilizare

Un gard proaspăt plantat de tuia are nevoie de mulți nutrienți pentru a crește cât mai rapid și uniform. Timp de 2 ani e bine să fie fertilizat pe durata întregului sezon activ (primăvara-vara-toamna). Important e să-i oferi nutrienții de care are nevoie, nu contează că vin sub forma unui îngrășământ organic sau chimic, granule sau lichid. După ce planta devine mai matură, nu mai are nevoie de atâta îngrășământ. Totuși, sunt recomandate două fertilizări: primăvara devreme, înainte să pornească în vegetație, și toamna. Primăvare se folosește un îngrășământ bogat în azot, care ajută frunzișul să crească. Toamna nu vrei să mai stimulezi creșterea frunzelor, ci întărirea tulpinilor și a rădăcinilor, așadar e nevoie să aplici un îngrășământ bogat în fosfor și potasiu. Fertilizarea de două ori pe an e suficientă pentru a menține gardul într-o formă bună.

Tunderea gardului viu de tuia

Plantele solitare de tuia nu au nepărat nevoie de tăiere, fiindcă își păstrează destul de bine forma. Gardul viu însă, va trebui menținut în anumite limite, în funcție de spațiul pe care-l avem la dispoziție. Când vine vorba de tunderea gardului viu de tuia, trebuie să ai în vedere următoarele lucruri:

  • Nu tăiavârful plantei până nu ajunge la dimensiunea dorită.
  • Tăierile se fac doar lateral, cu o foarfecă manuală sau electrică, începând din anul doi de la plantare.
  • Nu se fac tăieri în lemn vechi, ci doar în lemnul nou, verde. Dacă lași tuia să crească excesiv și apoi intervii cu o tăiere drastică, vei obține goluri inestetice în coroană, care se vor regenera foarte greu sau deloc.
  • După ce gardul a ajuns la dimensiunea dorită, se fac tăieri de menținere a formei de 1-2 ori pe an, în funcție de cât de des și compact vrei să fie gardul. Dacă-l tunzi o dată pe an, fă-o toamna în perioada august-septembrie. Primăvara, tunde-l înainte să dea lăstari noi. Nu tăia mult, ci doar puțin pentru a-l stimula să lăstărească mai bine.

Boli și dăunători

Tuia nu are multe probleme cu bolile și dăunătorii, decât pe plan local. Vezi dacă în zona ta sunt probleme de acest fel. Bolile sunt favorizate de excesul de apă și de condițiile de plantare necorespunzătoare. Cea mai mare problemă pentru un gard viu de tuia e lipsa de apă. Nu te lăsa păcălit de faptul că e veșnic verde, și asigură-i apa în mod constant pe parcursul anului, în special în perioadele foarte călduroase și fără precipitații.

Tuia crescută în ghivece

Tuia poate fi plantată și la ghiveci, se dezvoltă foarte bine, însă are nevoie de un ghiveci cu o mărime corespunzătoare. Solul trebuie să aibă mult compost și un drenaj bun. Asigură-te ca au suficientă apă chiar și iarna. Pământul din ghivecele amplasate la soare se usucă mai repede.

Tuia e rezistentă și la ger în ghivece. Atenție, însă primăvara când urcă temperaturile. E posibil să fie soare și să bată vântul, iar pământul să fie înghețat. Sub acțiunea acestor factori, apa din frunze se evaporă. Planta vrea să absoarbă apa, dar nu poate fiindcă e înghețat. Atunci, ghiveciul ar trebui mutat într-o zonă mai umbrită pentru ca pământul să se dezghețe. După aceea poate fi mutat din nou la soare.

Plantează garduri vii din tuia Smaragd sau Brabant pentru a da curții tale un aspect interesant pe tot parcursul anului.