Gardul viu format din specii veșnic verzi se tunde 2-3 ani de la plantare în mod continuu, pentru stimularea ramificării lăstarilor fragezi. După aceea se fac anul tăieri de menținere a formei. E foarte important să nu se neglijeze tunderea din primii ani pentru a avea un avea un gard viu dens. Dacă se lasă să crească necontrolat și abia apoi se intervine cu tăieri, gardul va avea goluri inestetice și vor apărea zone care nu se vor mai regenera.

  • Tăierile de formare la conifere încep în momentul în care lăstarii laterali au ajuns la dimensiunea dorită.
  • Cu o foarfecă de tuns, manuală sau electrică, se reduce vârful lăstarilor de-a lungul peretelui imaginar al gardului viu. Se stabilește lățimea gardului, iar de-a lungul lui se întinde o sfoară, apoi se taie toți lăstarii ce depășesc sfoara.
  • În anul următor se tund din nou lăstarii care au depășit limita fixată.
  • La început tăierile se fac doar lateral. Când planta a ajuns la înălțimea dorită pentru gardul viu, i se va tăia și axul central. Dacă urmărim să obținem un gard înalt de 2 m, vom lăsa plantele să crească puțin peste această dimensiune (2,20-2,30 m) și apoi, ghidându-ne de o sfoară, vom tăia treptat pentru a nu executa tăieri ce nu mai pot fi reparate. Prima dată vom tăia 10 cm, apoi îndreptăm cu foarfeca și mai tăiem încă 10 cm.
  • Coniferele se tund în general o singură dată pe an, în luna aprilie, înainte de a înmuguri. La speciile cu creștere foarte rapidă, precum leylandii, tuia gigantică, tunderile se fac de 2-3 ori pe an: în martie-aprilie, iunie și august.
  • Tunderea gardului viu de conifere se face cu grijă. Se taie doar lemnul nou, verde. Dacă se taie părțile de lemn vechi, cele mai multe conifere nu se mai regenerează, apărând un loc gol și inestetic. Singura excepție e tisa (taxus baccata) care suportă întinerirea prin tăieri drastice.
  • După tăieri se face o fertilizare cu îngrășăminte organice, urmată de udări regulate.