Tăierile la piersic e bine să se facă primăvara, la sfârșitul lunii februarie, început de martie când pomul se pregătește să intre în vegetație și și-a revenit după încercările grele de pe parcursul iernii. Nu se fac tăieri la temperaturi sub – 5 grade C.

Taierile la piersic - gradinarai.ro

Unelte necesare:

  • foarfecă de vie
  • foarfecă extensibilă pentru crengi
  • fierăstrău
  • scară
  • mastic pentru pomi, var sau lavabilă anti-mucegai (folosită pentru băi și bucătării) pentru a acoperi rănile făcute în urma tăierii

Bine de știut:

  1. Coroana indicată pentru piersici e cea a vasului clasic cu centrul deschis. Mijlocul pomului e lăsat deschis, iar crengile sunt dispuse spre exterior la un unghi de 45-60 grade. Această formă poate susține cantitatea mare de fructe pe care piersicul o produce. Tăiat astfel, piersicul fructifică mai repede decât cu o coroană închisă, producția este mai mare iar fructele sunt de calitate superioară. În plus, soarele ajunge în interiorul coroanei la fructe, care se vor coace uniform, pomul e aerisit, iar bolile sunt reduse.
  2. Pentru a maximiza producția de fructe, piersicul se va tunde anual. Intensitatea tăierilor se calculează în funcție de creșterile din anul trecut. Dacă în trecut tăierile au fost puternice și creșterile de ramuri sunt viguroase (nu este de dorit așa ceva), atunci vom aplica o tăiere mai slabă. Dacă anul trecut tăierile au fost slabe, iar acum avem ramuri slabe și puține, vom reduce mai drastic șarpantele ca să încurajăm ramificarea și garnisirea ramurilor laterale cu crenguțe de rod.
  3. În general, coroana sub formă de vas clasic la piersic va avea un trunchi de 50-70 cm, pe care se găsesc 4-6 ramuri de schelet. Acestea sunt conduse la unghi 45-60 grade, pe o lungime de cca. 60 cm, apoi se vor împărți din nou în subșarpante. Pe aceste ramuri de schelet cresc direct ramurile de rod, acel lemn roșu pe care vom avea fructele. Spre deosebire de alți pomi, piersicul nu are ramuri de rodire cu viață lungă. El rodește pe ramuri mixte, cele mai calitative fructe obținându-se pe ramurile de un an, ramurile roșii de grosimea unui creion.
  4. Efectuați mereu tăierile în funcție de condițiile din grădina voastră, de spațiul pe care-l are pomul să se dezvolte, de poziționarea la soare, de estetica pe care o are grădina sau livada în ansamblu, de producția pe care o urmăriți și nu în ultimul rând de tratamentele pe care urmează să le faceți sau nu. Aveți mereu în vedere că un pom tuns drastic se va sensibiliza și va avea nevoie de tratamente și îngrijiri suplimentare. În plus, nu toți pomii din grădina personală trebuie să arate aliniați și tăiați precum în livezile intensive. Amintiți-vă de cum arătau pomii din grădina bunicii, fiți relaxați, învățați să „citiți” mesajele pomului și bucurați-vă de această activitate în aer liber.

Pași de urmat:

  1. Începem să tăiem cu foarfeca toate crengile uscate, rupte sau bolnave.
  2. Apoi ne uităm în interiorul pomului. E liber? Ajunge soarele în interior la toate ramurile? Dacă nu, vom tăia ramurile din interior ce se umbresc și ramurile ce cresc drept în sus. Centrul pomului trebuie să fie deschis precum o cupă. Aceste crengi se taie fără cioturi, pentru a nu încuraja creșterea nouă a lemnului. Lăsăm ciot sau cep doar unde e un gol în coroană și vrem să crească ramuri noi.
  3. De pe ramurile principale laterale (șarpante) vom face același lucru: eliminăm crengile ce cresc drept în sus.
  4. La șarpante vrem să continuăm creșterea pomului în sus la un unghi de 45 grade. În general, șarpantele se continuă cu o ramură anuală (sau mai multe) lungă în vârf. Vom lăsa ramura anuală care e orientată puțin în sus, o vom ciupi până la înălțimea la care vrem să rămână pomul, iar restul ramurilor le eliminăm.
  5. Ramurile care cresc în jos și sunt umbrite de crengile principale, se elimină. Așadar, se ia pe rând câte o ramură principală și se elimină tot ce crește drept în sus, tot ce crește în jos și e umbrit, și se lasă doar ramurile laterale a căror vârf se scurtează puțin (în acest fel se normează și producția de fructe).
  6. Crengile care au fructificat anul trecut și care sunt îndoite, aplecate tare în jos se elimină și se lasă altele de lângă ele care cresc cu vârful orientat în sus. Vom face asta de jur împrejurul pomului cu răbdare.
  7. Șarpantele care au fructificat și și-au pierdut dominanța, s-au aplecat prea mult, se taie și se alege alt vârf care merge în sus.
  8. Ramurile slabe pe care se află perechi de 2 muguri slab dezvoltați se reduc drastic la 2-3 muguri (aceasta e cepul de pe care anul viitor se vor forma ramuri de rod viguroase).
  9. Înălțimea pomului se lasă la cca. 2-2.5 m pentru a putea face tăierile de jos, nu de pe scară și pentru a putea culege fructele ușor. Pentru asta vârfurile șarpantelor și subșarpantelor se reduc la înălțimea dorită.

În concluzie:

La piersic vom încerca să-i păstrăm o formă de cupă, cu centrul pomului deschis, liber, fără crengi ce cresc în interior și-l umbresc. Vom avea grijă ca ramurile laterale să crească orientate în sus la 45 grade, nu în jos. Vom lăsa pe ele lemnul nou roșu de un an, ce va fructifica, și vom elimina tot ce crește drept în sus sau în jos. Vom reduce puțin toate vârfurile rămase (la 4-8 grupe de muguri micști de la bază) , în acest fel reglând și cantitatea de fructe. Crengile laterale principale trebuie să fie rigide ca să poată susține fructele.

Cu cât soiul are o creștere mai viguroasă, cu atât intervențiile trebuie să fie mai slabe. În funcție de creșterea din anul precedent, se taie cam 70% din pom. Piersicii fructifică abundent de timpuriu, iar dacă lăsăm prea multe ramuri de rod, pomul se va epuiza în câțiva ani.